 |
|
Intr-o seara cautam ceva muzica, mai exact niste jazz fusion si funk. Asa am dat, intamplator, peste Motor City Madness, o compilatie care suna extraordinar. Curioasa, am vrut sa aflu mai multe despre trupa cu pricina. Si asa am ajuns sa ascult si sa aflu mai mlte despre Funkadelic.
Avandu-l pe unul din inovatorii funk-ului in frunte, George Clinton, Funkadelic s-au facut cunoscuti in anii ’70. Daca e sa ne gandim la cum se numesc, nici ca puteau gasi o titulatura mai buna. Pe de o parte canta prea complex incat sa poata fi redusi la un singur stil, funk-ul. Au facut, de altfel, de-a lungul carierei (care s-a intins pana in 1981 dar, daca tinem cont de aparitiile discografice, a continuat discret pana in 2008) combinatii surpinzatoare de rock cu gospel si soul. Pe de alta terminatia cuvantului te duce, pe buna dreptate, cu gandul la moda psihedelica a epocii, pe care o integreaza foarte lejer intre ritmurile specifice funk-ului .
Primul album, aparut in 1970, imprumuta numele trupei. Am reusit sa fac rost de el de curand si mi-a placut de la un capat la celalalt. Nu este variat ca abordare de stiluri, (asa cum vor fi cele de dupa el) dar sunt foarte bine si este foarte ritmat. “I Bet You” te face sa crezi, in primele secunde, ca asculti ceva compus mult mai de curand, dar isi revine repede. Versurile de inceput ale piesei “Mommy, What’s a Funkadelic ?” anunta complexitatea conceptuala si metaforica care se regaseste in albumele ulteriorare: “If you will suck my soul, I will lick your funky emotions”
Tot in 1970 apare si “Free Yout Mind… and Your Ass Will Follow”. Daca va ganditi la aparente cantecul care da numele albumului nu presupune nici un mesaj legat de comunitatea homosexuala. De altfel cred ca cine vorbeste in aceasta piesa este, in primul rând, sound-ul: psihedelic, dramatic si puternic. George Clinton declara, de altfel, ca cele sase titluri au fost rezultatul ambitiei de a vedea daca trupa poate lucra sub influenta LSD-ului. Funkadelic a facut-o, si inca foarte bine.
Un an mai tarziu se lanseaza “Maggot Brain”, album pe care revista Rolling Stones il claseaza, în 2003, printre cele mai bune 500 ale tuturor timpurilor. Rafinata si, parca, de pe alta lume, piesa cu acelasi nume ocupa un rol aparte in ansamblul albumului si aduce cu sine un suflu de rock progresiv.
Nu am ascultat inca suficient Funkadelic, dar sunt pe drumul cel bun. Vorbim, totusi, de o trupa care a pus bazele funk-ului si a influentat artisti precum Jackson 5 sau Red Hot Chili Peppers. Daca ma gândesc la cat de complex si de expresiv suna mi se pare ca istoria muzicii a fost putin nedreapta cu cei de la Funkadelic pentru ca nu le-a oferit celebritea pe care, poate, o meritau.
Daca faceti abstractie de costume va puteti bucura netulburati de “I Got a Thing” de pe Funkadelic, de “Red Hot Mama” si de materialul audio "Maggot Brain"
Video
| I Got a Thing {rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=BJk9ZLjsl3U{/rokbox} |
Red Hot Mama {rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=YEebhUXjSoM{/rokbox} |
Audio
One Nation Under A Groove
Maggot Brain
Bookmark
Vizualizari: 4334
Comentarii (3)
...
Maggot brain... Legenda spune ca George Clinton l-a rugat pe chitaristul formatiei (considerat de contemporani ca fiind comparabil cu Hendrix) sa compuna un blues in memoria fratelui sau pe care il gasise mort in camera sa . Rezultatul a fost inclus mai tarziu in compilatia top 100 guitar solos .
,
octombrie 27, 2009
-
- +0
-
-
Toate
