 |
|
Stiu ca uneori ai nevoie de o muzica altfel. Cu totii avem. Noi, cei care traim in Romania si asta NU ne ocupa tot timpul. Stiu cum e. Ai nevoie de ceva dark, mistic, divin in tot sensul cuvantului, ceva care sa iti declanseze stari, sa te plimbe prin experiente complet noi, inspre care nu te incumetai sa-ti indrepti interesul.
Stiu ca muzica aceea mai lejera pe care o prefera urechea ta e perfecta atunci cand nu ai chef sa meditezi prea mult, si radioul e dezirabil dupa o zi de munca ce nu dadea semne sa se mai sfarseasca. De cele mai multe ori preferi sa inoti doar pe la suprafata. 
Insa, vezi tu, cu alegerea muzicii e ca si cu filmele: americanismele sunt ok pentru a-ti tine mintea relaxata o saptamana, hai doua, insa nu au forta unui film european, pe care, in cele din urma, il vei cauta pentru a fi cu adevarat satisfacut. Te vei satura si vei zice: "Vreau sa vad si eu un film adevarat".
Formatia al carei nume vreau sa ti-l soptesc azi la ureche e echivalentul unui film european in... muzica!
Speaking Silence inseamna un el si o ea cu ceva simtamant aparte si cu o nationalitate comuna. Alain Grandiere si Carla Picchiantano, doua nume pariziene grele (la pronuntie) s-au intalnit prin anul 1993, undeva in Belgia, si au zis "Sa lasam tacerea sa vorbeasca!" Speaking Silence e un nume atat de sugestiv, incat, in mod ironic sau nu, chiar si un bun researcher nu gaseste nicio informatie palpabila dincolo de paravanul muzical. Cand tacerea vorbeste, asculti, si cam atat.
Speaking Silence ma plimba prin ascunzisuri ruginite de timp pe care ma impotriveam cu obstinatie de pisica sa le vizitez. Vroiam, ca si tine, ceva light, si atat. Si nu ma gandeam ca as mai putea trai o experienta, o alta experienta, care sa imi aduca pe tava o noua perceptie asupra marelui TOT. Dar am trait-o, si... it's french! Nu regret nimic. In serile de vara cu bere rece, fac reale auditii muzicale, imi iau doza, apoi apas pe STOP, zambesc, si simt ca am devenit un om mai bun.
Daca asculti Speaking Silence ai automat o capcana de trecut (cu brio, sper). In anul formarii trupei, lucrurile erau putin diferite de ceea ce se intampla azi in "industrie", insa azi si numai azi ascultatorul ar putea face asocieri - gresite - de genul : o voce de soprana + distorsion = goth metal. Te previn in acest sens, nu rata din start sensul acestei formatii categorizand-o doar pentru ca poate creierului tau i se pare mai usor asa. Mergi mai departe, asculta vocile acelea celeste, soaptele acelea imbibate cu nostalgie, si lasa-te inghitit in "bulele" muzicale.
Nu stiu ce as putea sa iti zic despre formatia Speaking Silence, decat ca trebuie ascultata, si ca o melodie face cat un pumn de cuvinte explicative. As indrazni totusi sa o numesc muzica fantezista, atmosferica, celesta ce aminteste de inceputurile stilului dream pop. E ceea ce iasa atunci cand ai ca influente The Chameleons, Iron Maiden, The Snake Corps, Killing Joke, Dead Can Dance, Saxon, Cocteau Twins, Kate Bush, Scorpions, The Cult, The Lords of New Church, And Also The Trees, Brendan Perry, Lisa Gerrard, Peter Murphy, AC/DC, The Cure, Siouxsie and The Banshees, Accept, Clan of Xymox, Rise and Fall of a Decade, New Model Army, Bauhaus, Van Halen, Pink Floyd, David Sylvian, Supertramp, MSG, Thin Lizzy, Radiohead, Tokyo Blade, Minimal Compact, Play Dead, Front 242, The Clash, The Mission, Poésie Noire, The Bolshoi, The Sisters Of Mercy, The Cassandra Complex, Gene Love Jezebel, Sad Lovers And Giants, The Bonaparte's, The Opposition, Oberkampf, Simple Minds, Siglo XX, Christian Death, The Damned, Joy Division, adica tot ce s-a cantat pana la aparitia celor de la Speaking Silence in muzica, sau cum a fost inventata roata.
Ce aveau sa aduca ei nou? Un mix intre dreampop si dark, o briza de spontaneitate si romantism, o muzica apropiata de eleganta clasicului.
Chiar daca ii descoperi de-abia acum, trebuie sa iti spun ca Speaking Silence e in silence de ceva vreme. Cei doi artisti si-au cam trait momentele de glorie, si azi, din diverse motive, au lasat muzica intr-un con de umbra. Putinele albume lansate au fost poate exhaustive, insa cu siguranta au miscat putin din directia roatei muzicale.
Alain Grandiere si Carla Picchiantano sunt un exemplu concludent de oameni talentati despre care trebuie sa afli azi, pentru ca ei sa isi faca (poate) reaparitia maine.
Te las acum sa asculti Speaking Silence, si iti dau si pagina lor de Myspace, singura fila ramasa actuala dintr-un roman greu ce inca nu si-a gasit finalul.
http://www.myspace.com/speakingsilencemusic
Auditie placuta!
Bookmark
Vizualizari: 4732
Comentarii (2)
Adauga comentariu
| < Anterior | Următor > |
|---|
 |
Ultimele comentarii
Toate
|
|
  |
  |
|
|
