|
Week-endul care tocmai a trecut a gazduit in Bucuresti un eveniment care merita, doar el, un articol separat, Street Delivery. Pentru cei care nu au fost prezenti e de spus ca Street Delivery are menirea de a reaminti nu doar celor din capitala (exista Street Delivery si in Timisoara, iar mesajul este universal valabil) ca oamenii au nevoie ca orasele sa redevina ale lor. Asta inseamna zone pietonale in care sa te poti opri ca sa iti tragi sufletul si sa asculti linistea, sa iti revii din agitatia bulevardelor, sa citesti o carte in timp ce savuerzi o cafea, sa privesti oamenii sau sa asculti o trupa de muzica.
Cu alte cuvinte Street Delivery militeaza pentru revalorizarea orasului ca element estetic, a strazii inteleasa ca loc de traire (in cele mai profunde si diverse sensuri ale cuvantului), nu doar ca linie ce uneste o destinatie de locul de plecare al cetateanului grabit si inertial. Este o lectie pe care mai toate orasele, turistice sau mai putin, vestice sau nu (daca ne gandim la Trafalgar Square, dar si la o medina orientala), mai vechi sau mai noi, o stiu de multa vreme, dar pe care romanii au uitat-o. In speranta ca lucrurile se vor indrepta revin la motivul articolului: muzica.
Plimbandu-ma sambata seara pe strada in care pompa viata mai sus numitul eveniment m-am oprit sau, mai exact, am fost oprita, de muzica unei trupe, ImproFonics. Imaginati-va decorul natural de vara al unei strazi, la sfarsit de zi prafuita bucuresteana, metamorfozat intr-o scena-camera-gradina... Mai precis: o canapea rosie asezata, culmea, langa un stalp de parcare, pe trotuar un tanar discret care canta cu degetele la vioara iar in fata lui, asezati, un baiat cu instrumente ciudate de percutie, o fata cu o palarie cuminte si cu multe teancuri de foi in mana si un basist. I-am ascultat pentru ca, desi nu canta neaparat genul de muzica foarte apropiat mie, au reusit sa ma faca, prin piesele si prin imaginea lor, sa imi schimb traseul si, pierzandu-ma de grup, sa ii ascult curioasa si incantata, cu aparatul de fotografiat gata pregatit.
Nu m-am priceput si un prieten mi-a explicat ca, dupa parerea lui, aduc putin cu Massive Attack, avand un aer jazzy-ambiental. Ce spune ImproFonics despre sine ? Am avut ocazia sa vorbesc cu percutionistul trupei si, rugandu-l sa imi trimita cateva cuvinte despre ea pentru muzica-nu-ucide.ro mi-a scris:
„Riar-Sah, pe cand Seherezada spunea povesti noapte de noapte. V-ati crezut Borges? L-ati urmarit pe povestasul lui Llosa pe cand isi incerca soarta intre cicatricile urmaritorilor soarelui? Vi s-au spus sigur povesti inainte de somn. Teatrul Radiofonic ? Desene animate ? Povesti? De acum? In Performance-uri incercam sa readucem aceasta stare de a povesti asa cum putem noi, astazi ca tineri intr-o lume aproape lipsita de povesti. Cantam un fir pe care sa-l toarcem cu imagini si sunete de tot felul. Asa se face ca ne veti auzi vorbind-cantand si de fantani si de tramvaie si de dor si de ceasul desteptator. In stil atat de liber cat sa recunosti si classic-ul si Jazz-ul Balcanicul si Bluesul si altele de care nici noi nici voi n-am auzit. O voce, o vioara, un bass si o percutie. Atat.”
Desi pana acum am scris numai despre nume cunoscute cred ca muzica buna se face oriunde si de catre oricine. ImproFonics improvizeaza, versurile sunt niste ciudatenii frumoase de cascade de metafore iar solista cu valente de recitator si intorsaturi expresive ale vocii este mereu prezenta atunci cand o piesa o ia razna elegant, surprinzator si creativ.
Am inteles ca trupa va putea fi auzita data urmatoare in clubul bucurestean de jazz Green Hours.
(Poza trupei este furata in fuga de prietenul mai sus mentionat.)
Componentia ImproFonics este:
| Voce | - Maria Balabas (despre care puteti afla mai multe accesandu-i blogul: http://vorbas.blogspot.com ) |
| Vioara | - Mihai Balabas |
| ContraBass | - Ciprian Ghita |
| Percutie | - (Bongos-uri, Udu' , Darbuka, Cajon, efecte)-Gabriel Balas |
ImproFonics - Jazz-ul Polonez
si uite ca asa a fost. Doresc s aaflu mai multe despre aceasta formatie si poate, cand voi mai veni in bucuresti voi avea noroc sa ii mai audiez...sau cum spun ei #
mult succes in continuare in ceea ce faceti.