 |
|
Ceea ce scriu nu este o recenzie...Auto-recenzie?!? In masura in care mai ascult ceea ce simt, "hodorogitul limpede" al simtirii. Sa spunem ca e anti-auto-recenzie, avand in vedere "locul" pe care ma situez in momentul in care ma ascult. Ploua. A inceput auzind coloana muzicala la un film. Si apoi am simtit putin frig, umezeala, am simtit Brasov, ca si cum mi-as aminti ceva, dar ramanand doar cu sentimentul amintirii.
Ciudat...Brasovul e ciudat, dar mai ciudat e lipsa amintirii, si prezenta intensa a trairii, a sentimentului. Ploua...in Brasov ploua tot timpul, in Brasov nu traiesti, in Brasov nu e nimic in viata. Putea sa fie un gust..dar au fost sunete. Duiosie si tristete. Ce ma ingrijoreaza este lipsa melancoloiei. Ca si cum a ramas doar ploaia rece si calda. Muzica te trezeste, te-ngheata, de fapt te omoara. ( nu te ucide !!!...ii lipseste violenta...) Te lasa descoperit, iti forteaza trecutul fara sa-ti dea nimic.
{rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://embed.trilulilu.ro/video/JuliaAgripina/ed46179408908b/0xe9eff4.swf{/rokbox}
 |
|
|
  |
  |
|
|
