 |
|
Pastreaza si astazi o imagine ce aminteste de originalitatea si indrazneala anilor ’60...Dr. John, the Night Tripper, este cunoscut poate cel mai bine ca bluesman si artist care a preluat hitul Iko Iko. Dar, in urma cu patru decenii, cand totii muzicienii se bucurau sa isi exploateze creativitatea si sa isi dezvolte talentul in cat mai multe feluri posibile, albumul de debut al lui Dr. John, Gris-Gris, apare ca o explozie de ritmuri, influente exotice, cu un iz, parca, de sonoritate preclasica pe alocuri si - mai putin - blues.
Pentru acele vremuri nu era nimic ciudat sa imbini bluesul cu influente psihedelice, dar astazi Gris-Gris pare neobisnuit de colorat, variat, putin teatral poate, lasandu-mi impresia ca Dr. John s-a jucat cand a lucrat la piese. O joaca serioasa prin complexitate si exotism, dar care nu isi propune sa atinga tonurile grave, dramatice, cu care ne poate provoca auzul psihedelia. Marea majoritate a pieselor de pe Gris-Gris sunt stranii, ascunzand parca o anumita tensiune, lucru explicabil daca ne gandim la originea numelui artistului si nu numai: pe de o parte „Dr. John” provine de la un celebru pacticant de voodoo din Louisiana secolului 19. Pe de alta concertele lui Night Tripper se inspirau la nivel scenic, in anii ’60, din ritualurile voodoo, iar acest lucru razbate si din muzicalitatea pieselor din albumul sau de debut.
Dupa Gris-Gris au urmat trei albume in acelasi ton, insa nici unul nu a avut ecoul primului, care a fost inclus de revista Rolling Stones intre cele mai bune 500 de albume ale tuturor timpurilor. Acest succes va fi reeditat in anii ’70 de Gumbo.
Gris-Gris este o colectie restransa de piese frumoase si cu nume ciudate, melodioase, misterioase si speciale. Prefarata mea este Croker Courtbullion.
Audio:
Dr. John - Croker courtbullion
Dr John - Danse Kalinda ba doom
Felicitari! 
More articles :
