mnu_8march



(12 votes, average 4.17 out of 5)
Avatar
I am Lady, and the boy said, I am Bird but I cannot fly
Luni, 30 Martie 2009 00:00
Scris de Cristina Popov

Lady and Bird (2003), Keren Ann Ziedel si Bardi Johannsson. Sunt, in general, putin prea subiectiva in ceea ce priveste analiza unui lucru care ma incanta, oricare ar fi el. Voi face exceptie de aceasta data. Albumul despre care vorbesc nu este pentru oricine. Nu va invit sa-l ascultati. Va invit doar sa cititi recenzia unei povesti… O poveste tulburatoare si misterioasa, care te trimite intr-un univers unic, creat de si pentru cele doua personaje principale ale acestui basm ciudat: Lady si Bird, doua entitati ce s-au trezit captive in trupuri de oameni mari si sunt acum in cautarea adevaratei lor identitati. Cu fiecare piesa in parte, te afunzi tot mai mult in lumea lor intunecata si alambicata, unde ziua devine noapte, iar viata nu e decat un drum spre ceea ce urmeaza dupa ea.

 

Subintitulat “O poveste de copii pentru oameni mari”, albumul nu tinteste nici de departe spre pustii de gradinita. Principalele teme variaza pe langa moarte, durere, singuratate, intuneric. Combinatia de stiluri -indie, pop, psychedelic- si voci sugereaza armonie intr-o maniera aproape dureroasa. Melodia e simplificata, iar accentul cade asupra povestii in sine. Forta nu vine din ritm, ci din modul in care solistii resusesc sa compenseze linia de acorduri usoare cu emotii puternice si crescande.

Fiecare dintre cele 10 piese iti arunca in minte imagini vizuale puternice, dar nici una nu e atat de tempestuoasa precum La ballade of the Lady and the Bird, un dialog intre personaje, in care vocea de fetita si cea mai mult decat ciudata a prietenului sau imaginar sau te ametesc complet.
Lady and Bird” continua, oarecum, linia melodica pe care mai gasesti albume ca Noah’s Ark, de la CocoRosie, sau Light out de la Antimatter, dar, in acelasi timp, creaza noi poteci pentru cei care vor sa abordeze acest stil ambiguu.

Cum zice romanul, dracul nu o fi totusi atat de negru… Dupa acest principiu functioneaza si albumul, care, in ciuda viziunii macabre a artistilor, arunca un strop de lumina ce asteapta sa fie descoperita, in special datorita vocii extrem de calde a lui Keren Ann Zeidel.
Dupa cum spuneam, albumul nu este pentru oricine. Dar este pentru toti copiii captivi in fiecare dintre voi, adultii.

 

 

Video

Hello

Audio

Do What I Do

The Morning After

Tags: experimental , folk , indie , pop , psychedelic

Vizualizari: 1837

Urmareste(0)

Urmareste acest articol

Comentarii (1)

...
0
maybe if we scream they can hear us
cherrypick , mai 16, 2009 | Pagina Web

Adauga comentariu

mic | mare
security image
Introdu caracterele afisate

busy

VOTEZI la roblogfest 2010

scriemnu

twitter-mnu

facebook_mnublipfm_mnu
googlereader_mnuyahoo_mnu

do-follow