 |
|
Am fost si noi aruncati pe lume ca nisipul si sarea pe o sosea inghetata, aparent imprastiati fara nici o logica prin toate cotloanele geografice si sociale. Cam asa se intampla sa cutreieri mari si tari pentru a gasi ceea ce cauti, desi nici tu nu stii prea bine unde mergi si de ce trebuie sa parcurgi asa distante pentru a gasi un lucru relativ apropiat. Incursiunea cu ochii inchisi m-a dus departe, desi cand am deschis ochii nu am reusit sa vad nimic diferit de ce vazusem pana atunci...
Lucrurile par la fel peste tot, e destul de greu sa distingi paranoia de luciditate si undeva in cele 100 de insule auzi zvonuri despre moartea lui Superman... Nu, nu am fumat nici o iarba tare, doar am ascultat Our Lady Peace. Canada pare a fi un incubator ideal pentru sinceritate, Our Lady Peace incercand sa se justifice pentru lipsa de originalitate pe care o compenseaza prin forta cu care isi exprima punctul de vedere cu ajutorul muzicii.
Cei patru canadieni au rasarit undeva la mijlocul anilor '90, moment in care tot ce se numea pop-rock, alternative, si toate genurile limitrofe era dat la o parte, lasand loc in mainstream altor stiluri mai putin "demodate". Este de apreciat curajul cu care au inaintat, insa poate acest lucru se datoreaza faptului ca schimbarea modei muzicale ajunsese mult mai tarziu in Canada decat pe meleagurile europene si americane.
Baietii par destul de seriosi, daca e sa vorbim de cantitate - 7 albume in 10 ani e o realizare de invidiat, insa in cazul de fata nici calitatea nu lasa deloc de dorit.
Albumul de debut - Naveed - alterneaza intre piese acustice bine elaborate si riff-uri suparate, fara a duce lipsa solo-urilor de percutie si chitara. Pe aceeasi linie se situeaza si Clumsy, insa cu o atentie ceva mai accentuata asupra ritmicii, desi aceste detalii nu-si au locul atat timp cat vorbim de o muzica ce nu lasa loc de nici un element suplimentar, fiind destul de satisfacatoare si placut de explorat.
E interesant de urmarit evolutia vocii lui Raine Maida de la un album la altul, desi nici una din melodiile interpretate de acesta nu par ne-la locul lor, aranjamentul instrumental reusind sa creeze o atmosfera calda si primitoare. Gravity e asternut pe banda intr-o maniera mult mai spirituala, piesele de aici reusind - indiferent cat de ingusta ar fi imaginatia ta - sa te puna pe ganduri si sa te poarte in locurile exotice ale subconstientului, facandu-te sa iti descoperi cele mai obscure colturi ale sinelui.
Daca ar fi sa punem Our Lady Peace intr-o rama si sa il agatam pe un perete, ar fi greu sa alegem langa care alta "icoana" sa il asezam. In ciuda sound-ului destul de asemanator cu alternative-ul anilor '90, ei se disting prin incapatanarea cu care afirma ca stilul imbratisat este pop-rock. Lasand la o parte barierele superficiale ale stilurilor, Our Lady Peace reuneste o multitudine de elemente - care, puse cap la cap - implinesc un standad de calitate ce depaseste media.
Healthy in paranoid times patrunde mai usor decat oricare alt album in preferintele mele, fiind genul de album pe care ti-ar placea sa-l auzi in casti cand stai la coada sa-ti platesti facturile, aducand o atmosfera mult mai tranchila, influentele depressive fiind subtil inserate fara a depasi limita confortului; in alte cuvinte, cvartetul de canadieni isi gaseste un anumit balans cu acest album, nu mai este vorba de o agitatie placuta, si de o ingrijoare relaxanta, optimista.
Spiritual Machines ilustreaza o aparenta ramolire, trupa mergand pe aceeasi linie de confort intalnita si la albumul interior, lucru ce avea sa se schimbe cu lansarea celui de al 6-lea album - A Decade. Materialul in cauza cauta sa restranga muzica Our Lady Peace, de la simplitatea nativa la profunzimea varstei mijlocii. Reuseste ! Pe langa niste piese mai vechi reorchestrate, gasim aici si un cover pe care putini se asteptau sa-l auda in interpretarea OLP... Este vorba de Imagine; Stilul pacifist al trupei putea anticipa abordarea unei astfel de piese undeva pe parcurs, desi putini s-ar fi asteptat sa imbratiseze o piesa atat de spirituala ca cea a lui Lennon.
Dupa cele 6 albume, canadienii au mai lansat single-ul Whatever, avand un impact destul de accentuat asupra multora din fanii trupei; piesa genereaza o energie puternica, inspirand mai multa curiozitate, piesa ajungand pe soundtrack-ul filmului "Texas ChainSaw Massacre" .
Our Lady Peace :
Raine Maida - vocals, acousting guitar
Jeremy Taggart -percutie
Duncan Coutts - bass
Steve Mazur - lead guitar
Albume OLP:
1: Naveed
2: Clumsy
3: Spiritual Machines
4: Gravity
5: Healthy in Paranoid Times
6: A Decade
7: Burn Burn
Video
|
{rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=JUydbxt6oZs{/rokbox} |
{rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=qXoWT5V8qtE{/rokbox} |
{rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=e6jdRv9km8E{/rokbox} |
Audio
Innocent
Stealing Babies
Story of a girl
 |
|
|
  |
  |
|
|
