 |
|
A vorbi despre muzica Emilianei Torrini e ca si cum ai încerca sa vorbesti despre iubire atunci cand esti indragostit: cuvintele sunt insuficiente pentru a putea exprima ceea ce simti, si ai impresia ca ar trebui inventat un nou limbaj adecvat sentimentelor.
Poarta inspre o lume magica s-a deschis pentru Emiliana atunci cand, spre deosebire de alti copii de varsta ei, care aveau agatate pe perete postere cu Tom Cruise, pe posterul din camera ei din Islanda zambea melancolic Leonard Cohen.
Vocea cantaretei islandeze pare sa vina de pe alta planeta, redand frumusetea simplitatii, extraordinarul din viata de zi cu zi, firescul lucrurilor, si magia intamplarilor spontane, caci, pana la urma, e o minune ca suntem in viata.
Uneori puternica, alteori suava, vocea ei te va invita la o calatorie cu tine insuti, pentru a te descoperi, pentru a te adanci in profunzimea propriilor sentimente. Fiecare piesa este ca un dar pentru ascultator. Pe masura ce asculti o melodie pentru a doua sau a treia oara, realizezi ca aceasta ar putea foarte bine sa devina chiar melodia ta preferata.
Desi la o prima auditie poate fi comparata cu Bjork sau Portishead, muzica Emilianei Torrini a reusit pe parcurs sa se distinga de alte formatii, prin sinceritatea poetica reflectata in versuri cucerind un public aparte, si unicizandu-se. Stilul e numit pop, insa daca ajungi sa asculti aceasta muzica pentru mai mult timp, vei observa ca amprenta lasata de vocea patrunzatoare si calda face ca stilul sa devina simplu, stilul Emiliana Torrini.
Colaborarea cu Dan Carey a ajutat-o pe cantareata sa isi exprime ideile pe un background surprinzator, cu influente muzicale bogate, de la ritmuri lente, melancolice (If you go away, The boy who giggled so sweet), la ritmuri alerte, ce te cheama la dans (Jungle Drums, Big Jumps). Pe ritmurile jucause sau grave de chitara e cuprinsa o voce aflata
undeva intre curiozitatea, inocenta de copil si pasiunea, melancolia unei femei mature.
Pledoarie pentru iubire, muzica ei stie sa patrunda in urechile melancolicilor, dar si in cele ale entuziastilor, ale celor impliniti prin dragoste, dar si ale celor singuratici. Emiliana Torrini reactioneaza la iubire, interpretand si simtind fiecare cuvant pe care il transpune in muzica, dandu-ne un indiciu in materie de ce se intampla in mintea unei femei atunci cand e indragostita.
Undeva, intre real si visare, inchizi ochii si asculti, iar întrebarea ce-ti vine in minte e daca sa razi sau sa plangi.
La o a doua auditie poti observa cum de fapt linistea, pauza dintre versuri e cea care te va face sa intrezaresti emotia ce ti-o va da versul urmator. Versurile sunt elaborate, iar in ele se poate simti modul poetic de a percepe lumea, caci, pana la urma, viata nu poate fi mai frumoasa decat atunci cand e fireasca, neprefacuta.
Versurile create spontan, dintr-o imaginatie debordanta, insetata de maruntisurile iubirii, nu cunosc limite. Numele ultimului album, “Me and Armini” porneste astfel de la o poveste imaginara a unei femei, indragostita de un anume Armini. Ea e moarta, insa spiritul ei se întoarce pentru a-l cauta, si se exprima prin vocea Emilianei. Acest album este considerat de fani unul dintre cele mai bune de pana acum.
Albumul din anul 2005, “A fisherman’s woman”, e o viziune pentru a intelege si a accepta pierderea persoanei iubite. Cantareata a trecut prin experienta de a isi pierde iubitul, acesta murind intr-un accident de masina. Desi e constienta ca succesul si faima nu te schimba, temerile ramanand inglobate in prezent, Emiliana Torrini se imagineaza ca fiind “A fishersman’s woman”, o femeie ce nu isi vede perechea decat foarte rar, poate doar o data sau de doua ori pe an, restul timpului petrecandu-l in asteptarea clipei. Iubirea poate lua uneori forma unei asteptari permanente de a-ti intalni perechea.
Vocea Emilianei Torrini o poti auzi si pe soundtrack-ul filmului Lord Of the rings, “The Two Towers”, unde interpreteaza cantecul lui Gollum, reusind sa redea toata singuratatea si instrainarea de lume simtita prin ochii intrebatori ai acestui personaj.
Atunci cand iti doresti sa experientiezi efectul ascultarii unei voci pline de sensibilitate, sa te umpli de versurile poetice antrenate pe un sound melancolic, dar puternic, Emiliana Torrini e o alegere excelenta.
Emilيana Torrini Davيًsdَttir, nascuta în 16 mai, 1977, tara de origine Islanda. Tatal ei era italian, iar mama islandeza.
Albume:
1994- Spoon (Islanda)
1995- Crouçie D'où Là (Islanda)
1996- Merman (Islanda)
1999- Love in the Time of Science
2000- Rarities (doar promo)
2005- Fisherman's Woman - UK
2008- Me and Armini - UK
Piese faimoase:
1999- To be free
2000- Easy
2005- Sunny road
2005- Heartstopper
2008- Me and Armini
2008-Jungle Drum
Video:
|
The boy who giggled so sweet:
|
Jungle drums:
|
Audio:
Stephanie says
To be free
More articles :
|
|
  |
  |
|
|
