Auditie placuta!
 |
|
Cand suferi de “varietism” e dificil sa-ti pudrezi nasul cu toata increderea, ba e chiar iritant ca trebuie sa injuri tot ce misca numai sa atragi atentia asupra ta, cum ca ai calatorit si tu, stii sa gatesti si sa imparti cartile la poker mai repede decat oricine. Toate ceaiurile din lume nu te pot salva, pe strada esti tot anonim, respiri la fel de greu. Nici vara nu are sa te salveze de ceea ce devii cand creierul nu-ti este oxigenat indeajuns, nici castigul vesel de la ultimul trip, pahare cu buzele ciobite, pline pe jumatate.
Erk Aicrag nu-ti cere sa-i faci necrologul inca, e plin de tot ce poti sa oferi si tu, numai ca nu-si simte golul in aceleasi spatii ca si tine. Si nu ca ar fi de bine musai. Dar astfel nu si-a amputat 68 de sinapse in timp record, ca sa demonstreze ca exista. But what do I know?
De la Hocio, cu Fecioara Maria Sinucigasa, depresiile cu benzidamina, Mexico, surplusul de calorii – totul in tonuri sumbre de electro, aggrotech, synth pop, industrial metal si pana la Rabia Sorda, muzica lui Erk Aicrag a devenit un fel de exprimare a emotiilor cu ajutorul tehnologiei. Lumea sonica nu e numai murdara si inspaimantatoare, dar toti Iisusii sunt intunecati, nervosi, gata sa cedeze si sa te puna la zid cand incepi sa te intrebi si sa te abtii sa arunci cu piatra. Dincolo de palme care nu te trezesc gasesti ritmuri vioaie fara nimic pozitiv in ele, apasari continue pe rana de la picior, cosmarul de a te trezi deodata intr-o liniste totala, unde aproape ca simti in ceafa ca ceva nu e in regula, ca are sa se intample vreo nenorocire, ca trebuie sa dai volumul mai incet, ca ar fi mai bine sa te opresti putin. Utilizarea gresita a timpului, abuzul de sunet si accidentele duc, inevitabil, catre Rabia Sorda. E ultima ta incercare de sustragere si primul pas catre gustul grotesc pe care deja il ai in tine; daca te opresti – s-a pierdut magia, daca insisti – o sa-ti displaca.
Pe Hocio, Erk Aicrag nu-si ascunde obsesia de viteza si drum-uri psihedelice, insa odata cu pornirile primare din Rabia Sorda, atmosfera sa schimba si, dupa parerea mea, se schimba numai in bine. Industrialul se apropie de radacini, vocea e mai asezata si mesajul mai puternic.
Daca fanii NIИ s-au decis sa fie mai catolici decat Papa, Trent totusi a trecut dincolo de explozia hormonala si, oricum s-ar invarti, recunoaste industrial-ul mai departe de “cele 10 porunci” ale genului, in concluzie – Rabia Sorda nu au sarit departe de trunchi si este pe cale sa devina mai mult decat o aschie. E drept, tinta e mai aproape de electro decat de rebeliunea industriala, insa calitatea materialului il absolva pe Erk de “pacatul” de nu fi de acord sa imite ci sa creeze.
Ca si turbulenta pentru noile tale testari muzicale aggrotech-ul pica numai bine, destul de departe de pop-ul vesel si indeajus de aproape de fricile tale dobandite social atat de corect, fara urma de gres. O sa-ti miste fundul prin alte zone decat cele obisnuite, variatatea influentelor oricum are sa te incante: depeche stuff, NIN, alternative, aggrotech, dark electro, agresivitate, 80’s, nitel punk batranesc, industrial, pop, tu, eu…
In privinta originalitatii nu am nici o plangere de depus, mi-am explorat toate incaperile astazi, Erk e zimtat si are parul sui.
De la Hocio, cu Fecioara Maria Sinucigasa, depresiile cu benzidamina, Mexico, surplusul de calorii – totul in tonuri sumbre de electro, aggrotech, synth pop, industrial metal si pana la Rabia Sorda, muzica lui Erk Aicrag a devenit un fel de exprimare a emotiilor cu ajutorul tehnologiei. Lumea sonica nu e numai murdara si inspaimantatoare, dar toti Iisusii sunt intunecati, nervosi, gata sa cedeze si sa te puna la zid cand incepi sa te intrebi si sa te abtii sa arunci cu piatra. Dincolo de palme care nu te trezesc gasesti ritmuri vioaie fara nimic pozitiv in ele, apasari continue pe rana de la picior, cosmarul de a te trezi deodata intr-o liniste totala, unde aproape ca simti in ceafa ca ceva nu e in regula, ca are sa se intample vreo nenorocire, ca trebuie sa dai volumul mai incet, ca ar fi mai bine sa te opresti putin. Utilizarea gresita a timpului, abuzul de sunet si accidentele duc, inevitabil, catre Rabia Sorda. E ultima ta incercare de sustragere si primul pas catre gustul grotesc pe care deja il ai in tine; daca te opresti – s-a pierdut magia, daca insisti – o sa-ti displaca.
Pe Hocio, Erk Aicrag nu-si ascunde obsesia de viteza si drum-uri psihedelice, insa odata cu pornirile primare din Rabia Sorda, atmosfera sa schimba si, dupa parerea mea, se schimba numai in bine. Industrialul se apropie de radacini, vocea e mai asezata si mesajul mai puternic.
Daca fanii NIИ s-au decis sa fie mai catolici decat Papa, Trent totusi a trecut dincolo de explozia hormonala si, oricum s-ar invarti, recunoaste industrial-ul mai departe de “cele 10 porunci” ale genului, in concluzie – Rabia Sorda nu au sarit departe de trunchi si este pe cale sa devina mai mult decat o aschie. E drept, tinta e mai aproape de electro decat de rebeliunea industriala, insa calitatea materialului il absolva pe Erk de “pacatul” de nu fi de acord sa imite ci sa creeze.
Ca si turbulenta pentru noile tale testari muzicale aggrotech-ul pica numai bine, destul de departe de pop-ul vesel si indeajus de aproape de fricile tale dobandite social atat de corect, fara urma de gres. O sa-ti miste fundul prin alte zone decat cele obisnuite, variatatea influentelor oricum are sa te incante: depeche stuff, NIN, alternative, aggrotech, dark electro, agresivitate, 80’s, nitel punk batranesc, industrial, pop, tu, eu…
In privinta originalitatii nu am nici o plangere de depus, mi-am explorat toate incaperile astazi, Erk e zimtat si are parul sui.
Auditie placuta!
Video
Walking on nails
{rokbox title=|Walking On Nails| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=jeZuCM0lQzU{/rokbox}
Audio
Save me from my curse
Cantos de violencia
A perfect world
 |
|
|
  |
  |
|
|
