 |
|
Desi incercarile de a intra in profunzimea spirituala a muzicii sunt deseori spulberate de agitatia din "real life", acele momente rare in care ai privilegiul sa privesti pe gaura cheii spre sufletul si gandurile unui artist pot fi unele dintre cele mai speciale momente - pe care unii ca mine le sorb cu o sete insatiabila. Imagineaza-ti ca asculti orice, chiar si sunetele frunzelor in bataia vantului, iar in oricare din ele te regasesti, regasesti persoane dragi si ipostaze pe care ai dori sa le traiesti.
Robert Plant, ca si artist solo, intruchipeaza toate calitatile necesare pentru a te induce in "DreamLand" (album R.P. Lansat in 2002), abordand cele mai simpliste teme, dar cu o sensibilitate pe care majoritatea ascultatorilor de gen nu ar aprecia-o decat dupa studierea riguroasa a materialelor discografice lansate in cariera sa solo. Desi nu se desparte de stilul classic - rock impus de anii petrecuti in compania celor de la Led Zeppelin, Plant poate fi vazut ca un artist mult mai matur, ce lasa deoparte statutul de "rock star" , abordand teme mult mai spirituale. Subtilitatile gasite aici induca starea de "daydream", stare ce poate uneori creea o usoara dependenta. Evident, unele influente psychedelic isi fac fac simtita prezenta, intarind acel "je ne sais quoi" ce te atrage de Plant.
Spre deosebire de muzica "stock", sentimentul euforic creat de el creste exponential cu fiecare ascultare a oricarei dintre piesele sale. Desi din punct de vedere al instrumentatiei nu putem gasi nimic inovativ, nimic spectaculos, "One more cup of coffee", "Big Log" sau "Ship of Fools: sunt doar cateva din "bucatile" care se cer ascultate in mod obsesiv.
Pe toate cele 11 albume solo, Plant nu inceteaza sa uimeasca ascultatorii sai vechi si noi, temele intalnite in muzica sa variind intre melancolia varstei mijlocii si misticism.
Pe durata carierei solo a colaborat cu numerosi instrumentisti si muzicieni, mai mult sau mai putin consacrati, printre care Jimmy Page sau Alison Krauss, cu cea din urma reusind sa inchege un album (Raising Sand) care nu iese deloc din rutina soul a artistului, putand fi privit ca un exercitiu sublim de armonie; Plant intotdeauna lasa impresia ca nu depune nici un efort pentru a transforma niste note si versuri in ceva foarte apropiat de perfectiune, si reuseste sa atraga prin faptul ca "simte" muzica, transmite mesajele muzicii sale la nivel subliminal si niciodata nu dezamageste.
Indiferent ca este vorba de o inspiratie divina, sau pur si simplu reuseste sa abordeze exact ce vor sa auda fanii genului, muzica lui Plant este usor plasata in varful preferintelor publicului sensibil, melancolic si pretentios.
Robert Plant continua sa cante si sa uimeasca, iar eu va doresc sa deveniti una din "victimele" muzicii sale.
Spre deosebire de muzica "stock", sentimentul euforic creat de el creste exponential cu fiecare ascultare a oricarei dintre piesele sale. Desi din punct de vedere al instrumentatiei nu putem gasi nimic inovativ, nimic spectaculos, "One more cup of coffee", "Big Log" sau "Ship of Fools: sunt doar cateva din "bucatile" care se cer ascultate in mod obsesiv.
Pe toate cele 11 albume solo, Plant nu inceteaza sa uimeasca ascultatorii sai vechi si noi, temele intalnite in muzica sa variind intre melancolia varstei mijlocii si misticism.
Pe durata carierei solo a colaborat cu numerosi instrumentisti si muzicieni, mai mult sau mai putin consacrati, printre care Jimmy Page sau Alison Krauss, cu cea din urma reusind sa inchege un album (Raising Sand) care nu iese deloc din rutina soul a artistului, putand fi privit ca un exercitiu sublim de armonie; Plant intotdeauna lasa impresia ca nu depune nici un efort pentru a transforma niste note si versuri in ceva foarte apropiat de perfectiune, si reuseste sa atraga prin faptul ca "simte" muzica, transmite mesajele muzicii sale la nivel subliminal si niciodata nu dezamageste.
Indiferent ca este vorba de o inspiratie divina, sau pur si simplu reuseste sa abordeze exact ce vor sa auda fanii genului, muzica lui Plant este usor plasata in varful preferintelor publicului sensibil, melancolic si pretentios.
Robert Plant continua sa cante si sa uimeasca, iar eu va doresc sa deveniti una din "victimele" muzicii sale.
Audio
Big log
Worse than Detroit
Slow dancer
Bookmark
Vizualizari: 2813
Comentarii (3)
Adauga comentariu
 |
|
|
  |
  |
|
|
