 |
|
Airto Moreira traieste intr-o familie de muzicieni si face muzica aproape de cand se stie. Este unul dintre cei mai cunoscuti percutionisti in jazz si, in ciuda originii sale, compozitiile lui depasesc cu mult sfera de influenta a unui stil brazilian. La inceputul anilor ’90 casa de productie B&W i-a propus, insa, tocmai scoaterea unui album „brazilian”. Moreira a facut tocmai pe dos. A adunat niste nume mari din jazz (Chick Corea, Herbie Hancock, Stanley Clarke ...) si, alaturi de The Gods of Jazz, a facut un exercitiu de fusion. Nimic mai normal daca ne gandim ca Moreira a fost introdus de Joe Zawinul in lumea lui Miles Davis cand acesta din urma se afla in plina efervescenta experimentala, in zorii nasterii noului stil, jazz-fusion.
Zeii jazz-ului au creat, prin urmare, un album original si neincadrabil in rigori (altele decat cele date de standardele unei interpretari valoroase din punct de vedere tehnic) ca orice album de fusion. „Killer Bees” are de toate: accente lirice, momente in care ai impresia ca muzicienii se joaca pe instrumente sau, pur si simplu, repeta, sonoritati stranii, efecte, ritm.
Din cate am inteles casa de productie a refuzat initial albumul, pe motiv ca nu este destul de „brazilian”. Ulterior, insa, a scos si o versiune pe vinil a acestuia.
In anul 2000 „Killer Bees” revine cu o varianta de mixuri care suna, si ele, interesant: „The Revenge of the Killer Bees”. Pentru noul sound Moreira a lucrat cu artisti ca Amon Tobin sau Tony Thorpe.
Pentru comparatie iata cum suna „Chicken in the Mind” in varianta originala si, apoi, in cea prelucrata:
Chicken in the mind
Chicken in the mind (Revenge of the Killer Bees)
Inainte de a-mi lua la revedere pentru, cam, vreo luna, cred ca trebuie sa mentionez ca am o nedumerire privind datele de aparitie a celor doua albume: unele siteuri precizeaza lansarea lui „Killer Bees” in 1989 si a lui „Revenge of the Killer Bees” in 1993, iar altele, 1993 si, respectiv, 2000.
Sa ne revedem virtual cu bine dupa vacanta !
More articles :
