 |
|
Cand vine vorba de muzica lui Dizzy Gillespie probabil ultimul album al carui nume ti-ar veni pe buze ar fi Free Ride. Mai ales daca esti un fan, un connaisseur intr-ale jazz-ului si daca tii cu tot dinadinsul la imaginea purista, scrobita, pe alocuri plicticoasa si neexpresiva a acestuia din urma.
Dizzy Gillespie intra, ca si alti artisti despre care am mai scris, in categoria talentelor a caror muzica nu poate fi epuizata intr-un articol scurt si asupra carora, probabil, voi reveni. Am ales - insa - sa incep cu acest album pentru ca pur si simplu imi plac piesele lui. ...Si stilul vesel, combativ, si, totodata, a la lejere, care aminteste de atmosfera cool a filmelor anilor ’70.
Mi-am amintit de Free Ride in urma cu cateva seri cand, fiind la o cafea pe Calea Victoriei, in Bucuresti, cu niste prieteni iubitori si cunoscatori de muzica, incercam sa ne inchipuim ce altceva - decat un jazz monoton, dar tenace - ar merge pe fundalul intalnirii noastre.
Free Ride este un album usor de ascultat si placut de la prima piesa, daca apreciezi genul... Stilul sau retro (desigur), dinamic, soundul specific de chitara, aerul sau – atat de des remarcat – de film politist cu eroi care ies cu bine din orice traznaie, dau o imagine unitara si armonioasa de ansamblu. Singura exceptie lirica - dar care ar merge, si ea, foarte bine, intr-un film cu despartiri si regrete - este Love Poem for Donna.
Free Ride iti da impresia ca a fost compus din joaca, dar una a profesionistilor. Gillespie a colaborat pentru acest album, aparut in 1977, cu apreciatul compozitor si pianist Lalo Schifrin.
Desi nu este unul reprezentativ pentru discografia lui Gillespie si nici nu a fost prea bine receptat de ochiul critic al iubitorilor de jazz “serios” - de fapt, Free Ride este, mai degraba, funky - cred ca ne putem gandi lejer in felul urmator: daca unui artist de talia lui Gillespie nu i-a fost jena sa lucreze la el, atunci nici noua nu ar trebui sa ne fie sa il ascultam, daca ne place...
Links:
Va invit pentru:
- Unicorn (prima piesa de pe Free Ride)
- Fire Dance (cu aerul ei pronuntat disco, amintind pe alocuri de Boney M, parca...)
- Incantations
- Love Poem for Donna
- The Last Stroke of Midnight
foto: jazzhouse.org
Bookmark
Vizualizari: 3344
Comentarii (3)
Ba!
Ba, Andreea Dancu, tu nu cumva scrii numai ca sa te bagi in seama? Sau sa obtii linkuri catre site-ul ala, stiind ca siteul de aici are dofollow pe linkuri?
Ti-am mai gasit si pe alte siteuri linkul, sau ma urmaresti sau unde gasesti ca e dofollow bagi si tu. Ti-o fi spus careva ca se cheama optimizare asta
Misto Muzica nu ucide, revin cu placere, apropos.
Ti-am mai gasit si pe alte siteuri linkul, sau ma urmaresti sau unde gasesti ca e dofollow bagi si tu. Ti-o fi spus careva ca se cheama optimizare asta
Misto Muzica nu ucide, revin cu placere, apropos.
,
mai 31, 2010
-
- +0
-
-
Adauga comentariu
 |
|
|
  |
  |
|
|
