Intr-o zi am urcat intr-un taxi in Bucuresti si am incremenit de uimire. De la cd playerul taxiului se putea auzi, nici prea tare, nici prea incet, muzica simfonica. Probabil ca, foarte surprinsa, am uitat sa spun destinatia, pentru ca soferul, un barbat la vreo 50 de ani, m-a intrebat el incotro, si a adaugat ca ii place mult Beethoven si se bucura ca poate sa ofere si calatorilor altceva decat renumitele manele ce rasuna triumfatoare din cele mai multe taxiuri bucurestene.

A urmat o discutie in care eu puneam tot felul de intrebari stupide pe marginea preferintelor muzicale ale soferului. Omul chiar avea cultura muzicala, a vorbit mult despre Mozart si Beethoven, despre sentimentul de calm si starea de bine pe care ti-o ofera muzica acestora, mai ales la volan, in Bucuresti. Am zambit, intelegandu-l.
Drumul impotmolit in traficul crancen al capitalei, mi s-a parut mai scurt ca niciodata. Ajunsa la destinatie, i-am multumit soferului pentru «calatoria muzicala » care intr-adevar made my day.

A scoate lucrurile din locurile comune da nastere ineditului si creeaza diferente surpinzatoare. De multe ori, in sala de spectacol a Filarmonicii, am simtit ca muzica a-toate-cuprinzatoare a orchestrei asezate in forma de semicerc pe scena indepartata se risipeste si trece pe langa mine, despartindu-se in franturi sonore pe care le captam disparat, cu neatentia tipica ascultatorului neavizat. Deseori, la finalul cate unui concert imi faceam mustrari de constiinta pentru absenta mea prezenta acolo.

Diferenta s-a produs atunci cand «i-am cunoscut» pe Romanian Piano Trio. Trei tineri, un violinist, un pianist, un violoncelist, sustineau un concert gratuit in oras, la care mi s-a recomandat sa merg. Pe scena, cei trei au aparut, contrar asteptarilor si pretentiilor inradacinate ale unui concert de muzica de camera, intr-o tinuta casual care lasa se se vada tricourile personalizate cu brandul sponsorului principal al turneului lor.

Pura metoda de marketing, mi-am spus, oarecum contrariata, dar atunci cand violonistul Alexandru Tomescu, a explicat ca alegerea vestimentatiei are la baza si un alt motiv decat acela de a face reclama, m-am linistit: Romanian Piano Trio isi propun sa reduca distanta dintre muzicieni si public tocmai prin a cocheta cu ideea de accesibilitate a muzicii clasice. Asta implica « a-i cobori de pe soclu » pe compozitori, dupa cum Alexandru Tomescu insusi sustine, si a-i readuce in randul ascultatorilor, fara pretentii, fara aparente inutile, si urme de snobism.

Curiozitatea mi-a fost astfel starnita si, pana la finalul concertului, m-am lasat impresionata de vitalitatea pe care cele trei instrumente o emanau, manuite fiind cu o naturalete si o pasiune evidente de catre cei trei muzicinei.

Beethoven, Mendelson-Bartholdy, Piazzola (pe care nu il mai ascultasem pana atunci) mi s-au parut neasteptat de vii, fiind mai aproape de noi, cei care populam, incantati si zambitori, o sala mult prea mica.

Astfel, schimband oarecum nota muzicala a siteului, va recomand Romania Piano Trio. Alexandru Tomescu (vioara), Horia Mihail (pian), Razvan Suma (violoncel), au studiat in strainatate (Elvetia, State, Anglia cel putin), dar au preferat sa revina in tara. Isi propun, cu fiecare concert, sa revitalizeze muzica de camera si sa o prezinte intr-o maniera tinereasca si entuziasta publicului.

De obicei Alexandru Tomescu, cel care a primit in 2007 dreptul de a canta la o vioara Stadivarius-Elder-Voicu timp de 5 ani, tine un discurs simpatic si relaxat la inceputul concertelor. Pe parcurs s-ar putea sa il auziti si pe Razvan Suma explicand de ce interventiile lui muzicale sunt uneori mai putine (se intelege, nu toti compozitorii, fie ei celebri, au dedicat parti ample violoncelului), iar dincolo de asta muzica pe care cei trei o interpreteaza, armonia instrumentelor, dar si a muzicienilor, reusesc sa te atinga in mod surpinzator, fara eforturi de concentrare.

Jucausul site al trioului este o alta dovada clara a dorintei de imprietenire cu publicul, si de impartasire a laturei surprinzatoare pe care muzica simfonica o poate dezvalui : http://www.musiconlg.ro/turneu.html . Se spune despre cei trei muzicieni ca au o abordare occidentala, de aici nevoia dialogului permanent cu publicul, atat de pe scena cat si prin intermediul blogului unde impartasesc impresii din turnee.

Din pacate, inregistrari de buna calitate ale concertelor Romanian Piano Trio nu prea se gasesc inca pe internet. Site-ul lor poate fi insa un punct de plecare si descoperire a fascinatiei pentru muzica de camera si cea clasica in general, intr-o maniera relaxata dara totusi incitanta.

Comentarii (3)

Adauga comentariu