|
Cu ceva timp in urma m-am indragostit de spatiul nordic. Cunoscandu-l treptat, m-am lasat cucerita si de muzica lui. De la ceva vreme incoace , mi-am dat seama ca mai ales descoperirea de formatii nestiute, de melodii noi, ma face nespus de fericita. Astfel am intrat intr-un joc de shuffling muzical, in care noul si redescoperirile from a time perspective se imbina. Un fel de playlisting permanent.
Ultima mea descoperire muzicala are aparenta unui ground zero: Bigbang sunt norvegieni si scot albume inca din 1995. In prezent sunt una din cele mai apreciate trupe rock din Norvegia, desi din 2007 cei trei membri ai trupei s-au stabilit in SUA de unde continua sa impresioneze cu noutati muzicale.
Nu doar numele trupei lasa impresia de inceput from scratch de care pomeneam mai sus, ci, pe alocuri, si stilul muzical abordat de acestia: retro-rockul este la mare moda in Scandinavia, iar Bigbang ii sunt fideli.
Acordurile de muzica country (ca in EP-ul Girl in Olso, 2000), cele punk (ca in Hurricane Boy, de pe albumul From Acid to Zen, 2008), trimit undeva la atmosfera anilor 60-70.
Øystein Greni, solistul si compozitorul trupei, este, de altfel, fiul unui cantaret de muzica soul, Thor Sigbjør Greni, membru in anii 60/70 al formatiei norvegiene de soul, Undertakers Circus. Øystein si-a inceput cariera muzicala dupa ce un accident destul de grav l-a adus in imposibilitatea de a face skateboard la nivel profesionist. Si iata-l, alaturi de Erik Tresselt si Christen Engen, la microfon, la chitara, in fata publicului, impartasindu-i acestuia nu doar pasiunea lor pentru muzica, dar si dispozitia catre meditativ si solemnitate, asa cum se intampla mai ales cu ultimul lor album, Edendale, 2009. Isabel, una din piesele albumului, a fost pentru mine revelatoare, mai ales datorita instrumentalului vibrant, a refrenului care ti se imprima in minte si isi cere dreptul de a fi ascultat over and over again.
Versurile au greutate, fiind in deplina armonie cu atmosfera pe care acordurile de chitara o creeaza: momentulu unui sfarsit de drum, incert, dar plin de posibilitatea descoperirii a ceea ce nimeni altcineva nu a reusit vreodata. O experienta auditiva pe cat de diafana pe atat de pregnanta: "And once again hear the pearl/fishers sing".
Play Louder este o alta piesa de pe ultimul album care merita asculatata si care dovedeste maturitatea la care au ajuns membrii fromatiei. Ritmul este mai alert si totusi se insista pe partea instrumentala atent studiata. Este, de altfel, unul din meritele Bigbang de a se fi facut auzita louder and louder si de a produce "frontside rock and roll", pentru a cita titlul albumului omonim din 2002.
Descoperindu-i pe Bigbang in a nutshell cere, de semenea, o revitalizare muzicala pe care poate doar glasul grav al unei pasari slabatice o poate aduce.
Wild Bird, o piesa mai veche de pe albumul Electric Psalmbook, 1999, propune o astfel de experienta from "a pole set up Norwegian style".
Auditie placuta!
BigBang :
Albume BigBang :
| {rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=VyL96FD4zs8{/rokbox} | {rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=afiXxZBbmkE{/rokbox} | {rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=WCrlepJ6P2w{/rokbox} | |
| {rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=XpF2qP6epOI{/rokbox} | {rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=en7ZFOrWbnY{/rokbox} |