Ne bucuram ca-ti place site-ul si ca vrei sa ne sustii!
O sa trecem si blogul tau in lista celer care inteleg si ne sustin!
 |
|
La inceput totul este sublim, eteric aproape. Nimic defensiv, nimic nu vrea sa loveasca, sa ironizeze sau sa raneasca. Timpul il simti rar, pulsand in jugulara, pe masura ce isi plimba degetele pe cutele hainelor tale mirosind a curat. Si ai o pofta nebuna de ploaie si ceata, sa potenteze caldura patului, aroma ceaiului si goliciunea tuturor nimicurilor stranse si aruncate prin sertare. Cumva simti melacolia momentului, naiva ca o rochie de papusa, intima ca o pagina de jurnal, putin dramatica, putin exagerata, …poate pe moment te crezi ultimul romantic de pe pamant.
Sometimes in Saturdays
When it’s raining we do laundry
Especially when I like to watch you
Fold so carefully the clothes
Especially when I like to watch you
Move your fingers slow (Apples)
Apoi , treptat, totul se complica, sentimentele se revarsa, luminile se pierd in clarobscur, fumul de tigara inunda incaperea tarziu in noapte iar Nick Cave isi da parul dupa ureche si soarbe potolit dintr-un pahar care nu doreste sa se mai goaleasca. Teluricul Tom Waits manuieste papusi de teatru intr-un colt, Beth Gibbons isi priveste chipul spectral intr-o oglinda, zarind in coltul ochiului rochia colorata a lui Bjork , zbatandu-se intr-o fuga dramatica, de jur imprejurul scenei.
Blow me a kiss before I drown (Bass Player)
My Brightest Diamond este Shara Worden (voce si creatie), o prezenta feminina versatila, o voce cerebral-seducatoare, ce pare sa pulseze melancolic si teatral intr-un univers muzical suspendat undeva intre cer si pamant. O femeie a carei imaginatie nu are granite, nici in muzica dar nici in transpunerea ei pe scena, unde poarta costume inspirate din epoci demult trecute, cape, rochii de bal sau corsete, eclectismul ei in moda fiind o reflexie a stilului muzical care o defineste: indie rock, jazz rafinat, sunete lounge, ambientale sau minimal, trip-hop, pop somnolent si atmosferic, muzica clasica, dar si insertii muzicale experimentale, sunete ciudate, penduland intre armonie si agresivitate.
Shara Worden are parul lung, jumatate strans intr-un coc in varful capului si zambeste sincer cu ochii atunci cand povesteste despre muzica, aceeasi muzica care i s-a revelat inca de copil, in chipuri nenumarate, prin oamenii din jur , indragostiti de gospel, jazz, muzica clasica sau corala. Ne adancim cu mintea intr-un personaj pentru care sunetele au o viata a lor, de unde un soi de umilinta deloc peiorativa, de gratitudine melancolica, si de liniste. Pentru Shara, muzica nu e intamplatoare, mai degraba tine de puterea de a da viata lucrurilor afirmate in lumea spiritelor, intr-o existenta aflata dincolo de trupul si de ochii nostrii. Cumva, e un ansamblu complex de lucruri inconstiente, aproape mistice.
A Thousand Shark’s Teeth este un album in care te poti pierde ca Alice in Tara Minunilor. Poti sa cazi minute in sir cu inima in gat, simtind ca te sufoci de atata lumina, ca ametesti din cauza vartejului si a sunetelor care rasar de peste tot din jur si care te fac sa tresari. Uneori ti-e frig, te ustura ochii, devii melancolic, iar vocea Sharei tinde sa te hipnotizeze in unele parti. Pe alocuri, simti o liniste aproape celesta, te crezi rafinat si imponderal, pupilele se dilata si simti ca muzica asta da sens emotiilor tale si ale nimanui altcuiva. Efectul este senzational, timpul se comprima, ai impresia ca prin tine trec ani- lumina, de sentimente, de inceput si de sfarsit de drum.
E greu sa incluzi acest album intr-un stil anume, mai usor ar fi sa concluzionezi ca tinde mai mult spre partea armonioasa a lucrurilor, ca e mai degraba eteric si atmosferic decat agresiv. Intr-un fel, un album mai mult clasic decat rock, desi pe tot parcursul auditiei poti simti acea batalie intre marile iubiri ale Sharei: atasamentul fata de rock si relatia intima cu muzica clasica. Armonia muzicii de opera vs. agresivitatea, ritmicitatea rock-ului.
Vizual, albumul si-a gasit inspiratia in picturile si sculpturile lui Anselm Kiefer, artist german, al carui univers depresiv, aproape destructiv, poate fi incadrat in stilul noului simbolism. De asemenea, in tot albumul se simte atmosfera ciudata si apasatoare, de pierdere si lupta, din fotografia artistica a lui Robert Parke Harrison. De aici, Shara explica intreaga filosofie a albumului: relatia noastra cu lumea si cu spatiul, relatie sustinuta si prin instrumentatie (pe album exista melodii “gravity oriented” - e.g. “Apples”- , a caror atmosfera este intretinuta de instrumente de lemn, grave si puternice, aproape de sunetele pamantului, dar si melodii create cu ajutorul sunetelor celeste, spatiale - e.g. “Pluto’s Moon”- harpe sau a sunete corale.
Muzical, se simt influente din Tom Waits, Portishead, Nina Simone, Jeff Buckley, Peter Gabriel sau Bjork, dar si din clasicii Purcell, Puccini sau Debussy. Aceste influente, vocea vibranta, aproape nepamanteana a Sharei, intrumentatia complexa (aranjata chiar de ea), capabila sa creeze stari si emotii intense ca teama, amenintarea, neputinta, melancolia, singuratatea, armonii complexe, atonalitati care par sa te bantuie, interludii subtile, texturi rock viscerale, toate pun bazele unui album care are puterea sa te inspire cand ai nevoie de putina intimitate, cand ai vrea sa simti ca plutesti in aer, ca un balon legat de o clanta, jumatate in lumea astrelor, jumatate bine ancorat in real, simtind putin tensiunea luptei, fara a te sfasia in cele din urma.
Video
| From the top of the world {rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=MwA96dZm6Mw{/rokbox} |
Dragonfly {rokbox title=|Muzica Nu Ucide| thumb=|images/rokbox/video.png|}http://www.youtube.com/watch?v=jYkXi67IRTo{/rokbox} |
Audio
MBD - Inside a Boy
MBD - Pluto’s Moon
MBD - Bass Player
Bookmark
Vizualizari: 3714
Comentarii (3)
Multumim!
Ne bucuram ca-ti place site-ul si ca vrei sa ne sustii!
O sa trecem si blogul tau in lista celer care inteleg si ne sustin!
,
aprilie 06, 2009
|
-
- +0
-
-
Adauga comentariu
| < Anterior | Următor > |
|---|
Toate
