 |
|
Fac muzica pentru ei, iar daca place si altora, atunci e un plus: The broken family band. Muzica lor a inceput sa prinda contur in anul 2002. Dupa multe seri relaxante de jam session-uri, baietii au hotarat sa tina la curent si urechile celorlalti cu melodiile lor. Atunci cand ai o viziune mai atipica asupra vietii, privindu-i cu umor circumstantele si contextele aparent banale, si mai ales atunci cand poti sa transpui totul in versuri, cu un accent voit britanic, poate iesi ceva molipsitor: melodii ale caror refrenuri pur si simplu nu mai vor sa iti iasa din cap. Sunt asa-numitele refrenuri “viermi de urechi”.
Ei bine, ascultand The Broken Family Band, nu am putut sa nu remarc acest aspect. Sunt versuri inspirate spontan, din te miri ce situatii cotidiene, cuvinte bine alese, surprinzatoare, dar care au in compozitie si o bine dozata melancolie. Ascultand piesele baietilor, te poti trezi ca urmeaza un solo de tobe numai potrivit pentru mijlocul piesei, ori ca doua, trei acorduri de chitara au un fel anume de a te ridica de pe scaun, si de a te pune in miscare prin camera. Te trezesti fredonand unele melodii cu interes in drumul tau de la noua la cinci. Chiar si o vizita plictisitoare de duminica poate fi indulcita atunci cand iti vin in minte versurile lor, caci, dupa cum au observat si alti oameni, se pare ca “responsabilul de versuri” e unul dintre cei mai buni liristi din generatia sa.
Steven Adams, Jay Williams, Gavin Johnson, si Mick Roman stiu si ei ce inseamna conceptul de la 9 la 5. Practica responsabil, la fel ca ceilalti, indeletnicirile cotidiene necesare, insa nu uita si de skill-ul artistic bine asezat in bagajul cu care au pornit inspre lume: talentul in muzica. Desi ar putea fi numiti part-time job band, cei 4 sunt situati undeva intre realismul necesar pentru a intelege cum se invarte lumea, si conectarea permanenta la visare, la a crea muzica, aceasta din urma facandu-i sa fie o continua provocare pentru ei insisi.
Desi la inceput nu aveau atat de multe de spus, si mai si spuneau totul cu un accent americanesc, membrii The broken family band au atins acum, in 2009 un anumit prag de profesionalism, si merita ascultati cum se cuvine de toti ascultatorii ce cauta rapid o reteta impotriva plictiselii. Se pare ca ideea de a deveni tot mai buni cu fiecare album lansat nu e chiar de lepadat. Functioneaza! Baietii ne-au demonstrat ca se poate, ca doar, o fi el talentul innascut, insa cate cai intortocheate mai au de strabatut artistii pana la reusi sa spuna ce au de spus...
Albumul lansat in anul 2009, “Please and Thank you” se vrea a fi o pledoarie pentru a ne purta frumos unii cu altii, pentru a fi buni, caci poate a sosit timpul sa ne schimbam atitudinea, si sa zambim celorlalti. Nu, asta nu va ajuta in diminuarea poluarii, nici nu va scadea preturile, insa o schimbare inspre bine nu strica niciodata. Stati linistiti, desi numele albumului suna cam moralist, piesele au amprenta lor clara de spontaneitate si de umor britanic.
In ceea ce priveste hit-ul lor, “It’s all over”, baietii nu sunt tocmai multumiti, crezand ca piesa e putin simplista. Si, pentru ca nu poti sa stii niciodata impactul pe care il are ceea ce ai vrut sa exprimi asupra ascultatorilor, cei de la The broken family band au fost surprinsi ca tocmai acea melodie a devenit hit. Cine s-ar gandi vreodata ca aparitia unui hit are si un mic dezavantaj? Baietii l-au constientizat la timp, si, dupa cum sustin si ei, nu vor sa se plictiseasca la concerte cantand aceeasi melodie, iar si iar, pana la batranete. Si-au propus sa evolueze mereu, sa nu lase confortul de a fi faimos sa ii copleseasca. Nici macar o casa de discuri mai mare nu i-ar motiva sa zambeasca mai des.
Vor de acum incolo un sound mai heavy, care sa incline putin mai mult inspre rock, si asteapta, la fel de surprinsi ca si noi, rezultatul.
Daca aveti chef de un fond sonor oarecum pozitiv, care va nimici orice urma de plictiseala, luati muzica baietilor cu voi, si da-ti volumul mai tare. Atentie, doar un singur lucru: sa nu va mirati ca muzica lor chiar are efect, si va va binedispune!
Zambiti!
The broken family band:
Membri: Steven Adams-vocal
Jay Williams-chitara
Gavin Johnson-chitara bass
Mick Roman-tobe
Origine: Cambridge, England, UK
Stil: Indie rock, New wave, Rock
Aparitie: 2002
Albume:
"Please and Thank You" (Cooking Vinyl) - April 2009
"Hello Love" (Track & Field) - Jul 2007
"Balls" (Track & Field) - Feb 2006
"Welcome Home, Loser" (Track & Field) - Feb 2005
"Cold Water Songs" (Snowstorm Records) - Jun 2003
Video
 |
|
Audio
You Did A Bad Thing
Borrowed Time
It's All Over
More articles :
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Ultimele comentarii
Toate
|
|
  |
  |
|
|
