Herman Dune Luni, 11 Ianuarie 2010 13:13 Scris de Alexa Ioana

Herman Dune e un ex-trio, actual duo muzical, sub al carui nume se ascund doi barbosi simpatici, rebeli si habarnisti: David-Ivar si Néman. André, fratele lui David, statea si el linistit sub acest nume, pana cand, in 2006, a simtit nevoia sa inceapa alte proiecte, si a plecat. Din anul 1999, de cand au decis sa lase costumele sofisticate pentru bussinessmen-i, si joburile de la 9 la 17 pentru oamenii “mari”, cei de la Herman Dune si-au materializat creativitatea in noua albume oficiale.

Muzica celor de la Herman Dune poate sa fie oarecum asociata brandului folk, insa acesti flacai au cu siguranta propria ardere si indraznesc sa mearga impotriva stilului traditional, sa il scuture de clisee, sa il reinventeze si sa ii adauge o amprenta personala.

De-a lungul intregii cariere de cantari live, David-Ivar (responsabil de chitara, versuri si voce) si Néman (responsabil de percutie si uneori backing vocals) au stat destul de departe de paranoicul ochi al mediei, de vreme ce singurele rumori pe care aceasta a putut-o genera pentru rating a fost cea legata de originea lor. Unii ii prezinta drept francezi, altii ii vad elvetieni, iar ei, fiind o combinatie dintre aceste doua variante, se amuza intrebandu-se de ce e macar relevant subiectul.

Pana la a ajunge sa reprezinte ceea ce azi se numeste Herman Dune, cei doi s-au omenit cu discuri muzicale bine alese, printre care si cele de la Ray Charles, Chuck Berry, The Beatles, The Rolling Stones, Johnny Cash, Bob Dylan, Leonard Cohen, The Velvet Underground, Lou Reed, The Silver Jews, iar influentele discurilor au fost aproape inevitabile.
In perioada de inceput, Herman Dune a semnat cu case de discuri indie, pana cand le-a epuizat si a trecut la ceva mai serios din punct de vedere al calitatii sunetului si al distributiei. Insa oricum ar fi promovati, cei de la Herman Dune compun muzica avand la baza numai chitara si vocea, caci numai acolo poate fi captat mesajul, esenta care sustine de la sine cantecul. Daca mai tarziu, in studio, acestora li se adauga si alte aranjamente precum backing vocals, o trompeta, si o masterizare adecvata, atunci e si mai bine. In concerte insa, Herman Dune isi canta piesele exact asa cum simt pe moment. Live-ul e live, si oricum, daca stai sa te gandesti, pe scena sunt deja prea multi artisti robotizati, preocupati in a reproduce sunetul original inregistrat pe cd, care uita sa se mai bucure de prestatia live. Cand Herman Dune sustine o cantare, piesele sunt improvizate in functie de cheful artistilor si de atmosfera, iar asta poate implica o singura chitara acustica sau o scena plina de instrumente si backing vocals. Percutia e intotdeauna bine tinuta in frau de Neman, care executa bataile simplu si cu gust pe instrumente diverse, alese dupa criterii de curiozitate: bongos, tobe, sau pe scurt, orice ar invita ascultatorii la zbenguiala.

Cu modul lor naiv si glumet de a privi lumea, jucandu-se parca de-a oamenii mari pe o scena mustind de roluri impunatoare, cei doi iti pot intra repede sub piele. Maniera in care liristul David jongleaza cu versurile tradeaza modul in care acesta se joaca entuziasmat si cu fiecare zi din viata.

Unele cantece iti insufla sentimentul ca au fost scrise pe drum, intre doua destinatii de turneu, in starea aceea de reverie, in care privesti pe geam in timp ce mintea ta zboara cu o viteza nedeterminata inspre cele mai puerile amintiri ale primelor iubiri. Sunt cantece relaxante, de drum lung, menite parca sa fie pasate de la un calator la altul. Melodiile sunt la granita dintre umor si depresie, stralucind a melancolie ritmata. Totul vine soptit dintr-o inima calda, care se joaca doar de-a omul cu sange rece.

Cel mai mult si cel mai mult le place sa cante despre iubire, in orice forme sau dimensiuni li s-ar revela aceasta, fara a pretinde insa ca o cunosc indeajuns de bine incat sa se opreasca din a o experimenta.

Romantici greu de convertit, cu un aer boem, cameleonic, cei doi descriu iubirea; stii tu, sentimentul acela care vine la fix la intalnire exact atunci cand nu planuiai, exact cand aveai o tona de lucruri de facut. Incet-incet, afli despre tendinta iubitilor de a-si prescurta numele pentru a-si exprima afectiunea, si, in scurt timp stii sa iti manuiesti perechea la fel de usor cum pornesti un dvd. Dupa ce toate cuvintele au fost rostite, si pe cer apare un soare mare si lenes, ii soptesti iubitei sa plece sau daca nu, atunci sa te lase sa o lasi sa te salveze. Uneori, viata are acel fel ciudat de a te face sa te simti asemeni unui gigant pe umerii unui pitic, si, chiar daca numai tu stii ca ai descoperit odata un rai la sase metri sub pamant, jumatatea ta e singura persoana de care ai nevoie pentru a te simti “acasa”.

In viziunea Herman Dune, iubita e acea persoana care doarme angelic pe o perna pufoasa in timp ce tu iti doresti sa ii penetrezi creierul ca un software comfortabil, si sa dai “delete” grijilor. Uneori, cu tristete, ea iti arunca acea privire de parca ar trebui sa iti gasesti un job, si tot ce poti sa zici e “Nu pune intrebari daca nu vrei sa afli raspunsurile”. Tot ce vrei e ca iubita sa ramana indiferent de temperatura de afara, si sa te faca sa te simti funky in continuare, insa parca ceva iti spune ca nu e exclus ca ea sa dispara cand apa se raceste si ingheata pe lac. Iubita iti poate fi cel mai bun prieten, desi uneori e ironic cum ea il venereaza pe Iisus cand tu esti evreu. Insa ce mai conteaza? Exista iubire! Si cand exista iubire, poti sa privesti amaraciunea cu umor si sa crezi sa soarele zambeste la glumele tale.

Muzica Herman Dune nu e tocmai una ce miroase a rigurozitate si seriozitate de maestru, insa frumusetea ei consta tocmai in simplitatea si onestitatea mesajului, calitati rar intalnite intr-o lume atat de modificata genetic ca cea de azi.

Acestea fiind scrise, iti recomand sa te lasi aici si acum cuprins de muzica lor, si, cine stie, poate ca vei constata ca nu iti mai vine sa treci inca o zi fara un pic de Herman Dune.

Auditie placuta!

 

 

Herman Dune - Try To Think About Me

Herman Dune - Next Year In Zion

Tags: anti-folk , folk rock , grunge , surf