Moby – Wait for me Luni, 30 Noiembrie 2009 12:54 Scris de Sorana Secu

Deseori, de pe geamul de la serviciu, se intampla sa vad acelasi tip chelios cu alura de Moby. Putin mai inalt decat adevaratul Moby si mai putin anxios. Imi imaginez ca e fascinat de David Bowie si ca ii place sa  petreaca dupa-amiezile plimbandu-se pe alei fara o tinta precisa, savurand linistit un sandvis Pampagnia (cu paine ciabata, masline, usturoi, ardei rosii bine copti, busuioc, uleiuri infuzate, rosii proaspete si ceapa rosie) in timp ce se uita la tine dojenitor cum te infrupti din puiul tau bine rumenit de la KFC. Ti-ar spune: „Sandvisul meu e fantastic, in schimb tu te-ai putea uita in ochii animalului pe care il degusti pentru a-i spune: stii, apetitul meu este mai important decat suferinta ta...?”. Probabil ca ti-ar povesti putin despre macelarirea delfinilor in Japonia, despre despre puterea muzicii de a vindeca trupul, despre „network neutrality”, libertarianism, violenta domestica, problemele din Tibet sau tragedia africana. Te-ai simti stingher, ti-ar veni sa-i arunci cu un os in cap pentru ca ti-a stricat masa, dar in adancul constiintei tale vei realiza complicitatea in care te scalzi zi de zi...

As putea spune despre Moby ca e genul de om care nu face degeaba umbra pamantului. Traieste frumos in apartamentul sau transformat in studio de inregistrari din Manhattan, mai mult decat viabil din punct de vedere ergonomic, unde isi ofera placerea de a face lucrurile bune in care crede sa se intample. Multe lucruri s-au intamplat de la prima sa inregistrare (la 10 ani) pe un reportofon imprumutat de la bunicu’ pe care a imprimat sunetul unui morcov taiat de mama sa hipioata.

Trecut de 40 de ani, Moby e genul de muzician care experimenteaza mereu in „laboratorul” sau cu acea liniste interioara pe care multi artisti din generatia sa au uitat-o.  Iata gandurile sale despre viitor, dezvaluite intr-un interviu: "... there's an epidemic in New York and probably in a lot of big cities where people get to a certain level of success and then they continue working and driving themselves crazy even though they don't need to. So my hope for the future is that I'm not one of those guys who's 55 years old and having a triple-bypass and peptic ulcers and screaming at your assistant. I see so many people who are making tons and tons of money and they still wake up every day angry. I'd much rather wake up and go ride my bike and play with dogs and write music.” Si asta si face...

In vara, Moby a lansat Wait for me, album inregistrat integral in studioul sau personal din dormitor . E un album mai special, pentru care a lucrat un an de zile, colaborand cu prieteni apropiati, si spre surprinderea multora, deloc comercial. De ce spre surprinderea? Nu mai este de mult un secret pentru nimeni ca toate melodiile de pe Play (1999) au fost folosite in reclame sau ca soundtrack-uri, devenind cel mai comercial album din toate timpurile. In spatele acestei actiuni mercantile, insa, se afla, asa cum el insusi a marturisit, dorinta de a transmite maselor muzica sa, care prea putin se preta cu difuzarea radio.

Lasand deoparte acuzatiile de ipocrizie si alte grozavii nascocite de presa, Wait for me chiar este un album extraordinar, care se apropie usor de 5 stele. Daca nu ma insel, prima recenzie publicata pe Muzica Nu Ucide a fost despre Moby si muzica sa crepusculara. Spiritualitatea muzicii sale de pe albumele “Play” (1999) si “18”(2002) care parea mai mult accidentala, si-a gasit vocatia in „wait for me”, cel mai personal album al sau, inspirat de un discurs despre creativitate tinut de David Lynch la Premiile Bafta, in Marea Britanie. Cu alte cuvinte, Moby a vrut sa creeze un album fara presiuni de marketing, fara nici cel mai mic gand legat de intrebarea daca va fi sau nu primit bine de piata muzicala. Si din acest experiment, facut din pasiune si fara constrangeri, a iesit ceva grozav. N-o sa auzi in club melodiile de pe acest album si nici nu se preteaza la auditii dinamice, gen fitness, jogging sau tot ce tine de miscarea miscarea concentrata a mai multor grupe de muschi din corpul tau. „Wait for me” se asculta cu acea parte imponderabila din tine pe care o numim generic „suflet” sau „constiinta” ,daca vrei.

100% handmade si 100% soulmade.

Artistul a vrut ca acest album sa poata fi ascultat ca un intreg, melodiile sa se completeze reciproc, sa existe o comuniune subliminala intre piesele care il compun. Si doamne cum a reusit! Ascultat de la un capat la celalalt, dintr-o rasuflare, il vei gasi aproape cinematic. Pentru Moby albumul suna „ca o iesire in New York in toata ciudatenia, sexualitatea, dezorientarea, celebrarea si haosul sau constrangator”.
Ceea ce iubeam la muzica lui Moby si gaseam fragmentar in celelalte albume ale sale, gasesc acum in „Wait for me”: chillout somnolent, clasic instrumental, fragil si evocativ, electronic potolit, bizar si nocturn, insertii trip-hop si voci necunoscute care te vot bantui mult timp dupa ce albumul se va fi terminat. Un album eclectic si atmosferic care inca de la primele note tradeaza directia intregului album. Intro-ul Division e o mica bijuterie muzicala; tanguitor, cathartic, aproape feeric prin melodicitatea sa generoasa, imi aduce aminte de senzatia de spatiu infinit, de imponderabilitatea  din „Great Escape’ (albumul „18”).

Apoi Pale Horses, de o tristete molipsitoare, cu o vocea tremuratoare a Ameliei Zirin Brown inganand un refren repetitiv si melancolic: “Put me on the train, send me back to my home/Couldn’t live without you when I tried to roam/Put me by the window, let me see outside/Looking at the places where all my family died.”  Aproape ca un doliu muzical.
Ce as putea sa mai spun despre Shot in the Back of the Head, primul extras de pe album si dat la free share (!Ciudat pentru un single, nu?), care beneficiaza de un videoclip intunecat marca Lynch, este probabil melodia pe care o ascult de cateva zile incontinuu, fara sa devina macar o clipa reduntanta sau, mai rau, gratuita. O sa para nebunesc, dar mie imi suna subacvatic, de pe alta lume, sublim, tragic pana la dezintegrare.

Mistake e o piesa mai relaxata, mai putin tragica si beneficiaza de vocea inconfundabila, usor modulata a lui Moby . Dinamismul chitarei si al tobelor, aduce, ca si sound (dupa cum au observat si altii), cu coverul sau dupa Mission of Burma - That’s When I Reach For My Revolver de pe albumul punk Animal Rights (1996). Imi pare ca evoca atmosfera apasatoare de pe albumul  Hotel (2005).

Per total, un album reflexiv si intens, de ascultat afer-party, in momentele tale de solitudine si contemplare, atunci cand vrei sa simti mai mult spatiu in jurul tau, claustrat fiind de tot ce te inconjoara.

P.S.:  Moby planuieste sa stranga din concerte intre 75 si 100 de mii de dolari pentru a-i ajuta pe cei afectati de violenta domestica.

P.P.S.: Pe moby.com, domnisoarele de pe Last Night au fost inlocuite deja cu „micul idiot singuratic”.

Tags: ambient , blues , chillout , downtempo , eclectic , electronic , trip hop

Bookmark

Vizualizari: 3418

Comentarii (2)

GO Moby GO!

Cheeeel? Moby e un cameleon muzical. Pe de o parte poti dansa pe muzica lui pana in zori, fara sa obosesti (aaaaa....feeeling so reaaaal... sau "GO", ce isterie a creat cu piesa asta!), pe de alta parte il poti asculta in casti, in drum spre casa, sau noaptea inainte de culcare. Poate fi si comercial (fara sa se compromita), si "true artist" si "true human" si "nerd" si "rock star". Ce mai, eu zic ca lasa in urma lui muzica de calitate dar si o tona de fapte bune, demne de toata lauda.

Sorana Secu , decembrie 01, 2009 | Pagina Web

• 
• +2
• 
• 

Vreau sa fiu "cheeeeel" !!!!!!!!!!!!

Moby ruleeeeeeeeeeees, sau ruleaza. Un mare artist, complex si dedicat intodeauna cultului muzical de calitate. Eu si acum imi mai sparg capul pe Feeling so real...In rest, cand e vorba de relax sau sa-mi aduc aminte cine sunt intr-o lume de kk, Moby este un adevarat salvator. True!

Valy Topliceanu , noiembrie 30, 2009

• 
• +3
• 
• 

Adauga comentariu

Nume

Email

Website

Titlu

Commentariu

mic | mare

Am citit si sunt de acord cu Termenii de utilizare.

Introdu caracterele afisate

Adauga comentariu