 |
|
Silence is Sexy s-a nascut in 2004 si vine din Olanda. Primul album a fost This is Hollywood, apoi a urmat un This Ain't Hollywood orchestral si apoi This Ain't Hollywood in formatul de aici, cu influente puternice Radiohead, The Strokes, Editors si Codlplay, un pachet de 10 "piese triste pentru oameni optimisti", cum spun chiar ei.
La inceputul anului 2009 au castigat premiul Interactive Award 2009 (premiu european oferit artistilor care folosesc internetul pentru a-si promova in mod creativ muzica), premium ce consta intr-o cupa ("very ugly cup", spun cei din trupa), 2 zile intr-un studio profesionist si 5000 de euro. Nu stiu despre acea cupa urata si cele 2 zile de studio, insa cu siguranta cei 5000 de euro le-a facut ziua. Intentionau sa inregistreze un nou album cu acesti bani, unul "special".
Daca nu ma insel, numele trupei, Silence is Sexy vine de la piesa avangardistilor-experimentali Einsturzende Neubauten (The Bad Seeds in formula cu Nick Cave), cu acelasi nume.
Este o muzica usoara, new wave, cu versuri romantice si vopsea de par stralucitoare. This ain't Hollywood pentru ca in viata de zi cu zi e Romania iar in rest e spatiul nostru, pe care de obicei nu dam doi bani. La ei nu e Romania, dar probabil din experienta altor artisti (S.O.A.D) cu industria americana de muzica au reusit sa extraga o serie de reguli de functionare de tipul "asa nu". In general nimic nu e Hollywood, nici macar Hollywood-ul, o copie nereusita a propriei imagini, unde pestii mari inoata intotdeauna departe de mal, sprijiniti de brand-uri la fel de mari.
Silence is Sexy nu aduce nimic nou in scena muzicala si nici nu ravaseste simtitor aria in care s-a autoincadrat (exista deja trupe care au exploatat la maximum atat curentul si atitudinea de tip new-wave-indie-punk cat si publicul gustator de asemenea fantezii muzicale); piesele Night Out si 1984 sunt foarte aproape de ce stim de la The Strokes, ritmurile si toba mare urmarind aproape aceleasi batai, iar acordurile diferentiidu-se mai mult prin game decat prin ele insele, melodicitate si abordare.
Come Back To You este o balada oarecum siropoasa, salvata de vocea buna dar si de linia melodica interesanta care parca se trage din zona 80's, un fel de hair-metal cu imbracaminte mustacioasa, unde mereu scena de deschidere are acelasi ritual, neschimbat de aproape 30 de ani.
This Ain't Hollywood, piesa care da si titlul albumului, este, asa cum de multe ori ne ofticam, una fada. Aduce cu orice vrei, e lipsita de continut melodic, are un refren aproape penibil, e un fel de folk-indie neimplinit, motiv pentru care nici n-am sa continui sa-i ofer atentie, iar spre ascultare n-am sa o aduc.
On The Beach incepe ca un tonomat de cafea cu o melodie .midi presetata pentru ness, maritul consumator se apleaca sa introduca moneda, On The Beach ii induce starea de consum de dragul consumului, apa curge peste concentratul care il va aduce la viata activa pe maritul consumator, se umple paharul de unica folosinta, continutul este sorbit zgomotos in public, se frige la buze, injura de sfinti si gata piesa. Cu putina indulgenta si atentie distributiva s-ar putea sa realizeze ca finalul midi-ului nu e atat de dezastruos precum 80% din piesa.
You Are A Mirror sufera de un bass scos in evindenta, care aduce putina lumina peste intreaga piesa. Vocea e "so indie", cu putine scapari spre ce am numi o bucata intersanta, dar per ansamblu kinda sucks, desi melodia e oarecum ok, un pop-rock-indie tipic 2005, fara accese de genialitate sau altceva. Cam lipsita de intreruperi de ritm dupa gustul meu.
Where Were You este, cred, cea mai buna piesa de pe album. E lucrata bine, distingi clar instrumentele, vocea e calda fara sa fie lipicioasa, bateria isi fumeza rolul in masuri curate, vocile back-up sunt la locul lor, iar solo-ul e destul de avangardist si indraznet. Abia aici se vede ca oamenii stiu sa cante, ca au ceva experienta, ca inteleg rostul instrumentelor de acompaniament. Singurul repros este ca refrenul e mai slab decat portiunile de piesa unde sunt strofele.
Talk e ok. E ok ca atunci cand spui ca Greenday au trecut la romante po(o)p rock si cantece de amor timpuriu, plin de hormoni si iubire de natura. Si natura e ok. Si Guvernul Romaniei, proaspat cazut, gata sa refaca sforile pe spinarea noastra. Brrr!
Spider incepe promitator, cu o chitara acustica in ritm de balada, continua in stilul Where Were You si merita doua albe, una pentru melodicitate si efectele de background, cealalta pentru versuri, care mi-au parut cele mai bune de pe This Ain't Hollywood. E o piesa buna, undeva intre linistitoare si trista, care nu suna defel a muzica underground.
Closing Titles e piesa care incheie albumul. E "inzestrata" cu o voce ok dar si cu un folk-pop gen Cerbul de Aur. In marea parte e numai vocea, chitara acustica si un pian, piperate pe parcurs cu ceva efecte de chirtara electrica si clape pentru bunica. Pentru amatorii de Titanic si imbratisari dramatice din filmele cu eroi vesnic muritori - aceasta e partea voastra. Un sfarsit siropos dupa parerea mea, se putea face nitica treaba peste program si sa inchei maiestuos, de multe ori prima si ultima piesa iti face click-ul pentru decizia finala, cel putin in cazul muzicienilor care insista sa perpetueze un anumit curent indiferent de piata suprasaturata sau de potentialul cu care i-a inzestrat acea natura care, asa cum am spus, e ok.
Toate piesele abunda in melodicitate si tenta romatioasa si toate urmeaza, mai mult sau mai putin, structura si melodicitatea pieselor din zona indie-new-wave-pop-alternative-rock, mai ales din curtea celor de la The Strokes. Dar chestia asta nu reprezinta un motiv foarte intemeiat sa nu-i asculti si nici un motiv sa le dai cu barda-n cap, ca nu sunt heavy-power-thrash-progressive-metal. Baietii si-au facut treaba bine, mai mult, si-au oferit intreg album la share, sa-l poti lua cu tine fara probleme. Se stie ca in Romanica e dificil sa-ti cumperi muzica cu banii de buzunar (daca esti student sau licean cum am fost majoritatea) si sunt prea putini bani cand esti salariat sa te apuci sa investesti in muzica nefiind fanatic, ascultator profesionist, muzician sau altele, care sa justifice indeajuns o cheltuiala ce te poate tine flamand. Prin urmare te poti bucura de muzica Silence is Sexy fara sa o furi si fara sa trebuiasca sa te lauzi ca "torrentele" sunt, de fapt, pardonabile si chiar necesare. Glumesc. Doar asculta muzica buna.
Intreg albumul This Ain't Hollywood e sub licenta Creative Commons si se poate donwloada integral de aici.
Oricum am privi lucrurile, oricat de priceputi muzicieni ar fi ei si oricat de mult insistam pe o serie de standarde prestabilite, Silence is Sexy este o trupa promitatoare care poate deveni ceea ce promite. Albumului i-am spune "muzica comerciala" care totusi e gratis.
Stiluri abordate: pop, indie, new wave, alternative rock, punk
Auditie placuta!
| Come Back To You | 1984 | Night Out |
 |
|
|
 |
Ultimele comentarii
)
Toate
|
|
  |
  |
|
|
